Era o zi de noiembrie când lumea din jurul ei a început să devină diformă. A crezut că este o oboseală după o noapte de gardă la clinica în care lucrează, dar starea nu a dispărut nici după două, trei zile. Şi-a spus că nu poate să fie atât de obosită, încât să vadă în jurul ei oamenii şi lucrurile dublu, să nu mai suporte lumina, să nu mai poată să muncească. Şi-a făcut analizele şi „oboseala“ s-a dovedit cancer.
Este asistentă medicală la cel mai mare spital din Craiova, are 30 de ani şi este de o veselie debordantă, chiar dacă trece prin cea mai cumplită etapă din viaţa ei. Aşa este Carmen, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu gata să spună o glumă şi să le ridice moralul celor din jur. Aşa este Carmen Ozunu, aproape de cei din jurul ei, plină de optimism.
Tânăra a aflat cu stupoare în urmă cu două luni că suferă de cancer - tumoră nazofaringiană cu invadare intracraniană. A fost operată, iar acum urmează şedinţe de radioterapie şi chimioterapie la o clinică din Bucureşti. „Eram după o gardă. Este obositor, într-adevăr, dar nu mi se mai întâmplase niciodată să văd dublu oamenii, lucrurile. Conduceam şi abia am ajuns acasă. Chiar m-am întrebat cât de obosită să fiu ca să mi se întâmple asta?! Am încercat să mă odihnesc, dar starea nu a trecut nici după două, trei zile. Nu mai suportam lumina puternică. Chiar aveam probleme. Mi‑am făcut repede nişte analize la oftalmologie şi neurologie. Rezultatul nu arăta ceva îngrijorător. Poate să fie o lipsă de calciu? Am făcut şi un RMN şi atunci am aflat că am o tumoră benignă. Nu îmi venea să cred. De ce eu? Planurile mele erau altele, să încep o viaţă de familie, să am un copil...“, se opreşte şi zâmbeşte ca şi cum ar povesti întâmplarea altcuiva.
Vestea asta a făcut-o pe Carmen să scormonească în tot trecutul ei, să caute cauzele. Poate chiar meseria ei, rolul ei de a-i ajuta pe oameni i-a afectat sănătatea (Car
