Cum-necum, izbutim să spurcăm tot ce atingem! Retrocedările ar fi reparat cât de cât nedreptățile trecutului regim, numai că s-au preschimbat în (probabil) cel mai pervers mecanism mafiot din România. „Cel mai”, fiindcă, spre deosebire de alte sisteme prin care se jefuiește statul (returnările ilegale de TVA, contractele mincinoase etc., etc.), n-are culoare politică. Toți s-au dedulcit, frățește, prăduind fără rușine țara, deși seară de seară se certau la cuțite „pe ideologii” (vorba vine!) în talk-show-urile de la TV.

Proporțiile jafului sunt imense, câtă vreme jumătate din dispozițiile de retrocedare a imobilelor naționalizate emise în București între 2007-2011 (Videanu, dar, în mai mică măsură, și Oprescu!) sunt suspectate de ilegalitate. Jumătate! Enorm! Incredibil! Revoltător! Rădăcinile răului trebuiesc căutate în primii ani după 1989, când noi, calicii Balcanilor, am fost cei mai galantoni, fâlfâind flamura ultra-democratică a restituirii „in integrum”, în vreme ce vecinii au plafonat, au condiționat, au stabilit limite de timp, ferindu-și patrimoniul național de rapidă spoliere prin trecerea cu hurta în contul generației actuale a responsabilității pentru nedreptățile altui regim și altui veac.

Forurile internaționale n-au văzut în decizia cehilor, slovacilor, ungurilor, sârbilor, polonezilor nimic nedemocratic, considerând-o problemă internă, cu rezolvări politice interne. De altfel, gafa e și mai veche, avându-l ca autor pe Titulescu. Ministrul nostru de Externe a acceptat, tot din exces de deschidere democratică, medierea internațională în chestiunea proprietăților maghiare din Transilvania (consecințele se văd și acum), în vreme ce alte state cu probleme similare din zonă au decis să-și exercite, fără alte implicări, suveranitatea națională. Așa s-a ajuns ca, acum, în Transilvania să se retrocedeze pământul… cumpărat de România de la grofi