In episodul precedent am povestit cum banda desenata, pe care multi se incapatineaza sa o considere cea de a noua arta, s-a transformat, dupa primii pasi timizi, intr-o adevarata industrie de mase de mare succes la public, evoluind brat la brat cu tinara industrie a ziarelor americane. Concurenta acerba intre marile cotidiene americane si dezvoltarea noilor tehnologii tipografice au avut ca efect colateral transformarea benzii desenate intr-o adevarata cultura de masa. Aceasta se petrecea in Statele Unite, in primii ani ai secolului trecut. In acest timp, in Europa... ...noua forma de arta era inca departe de dezvoltarea la care a ajuns in zilele noastre. Mai ales Franta - azi, o capitala mondiala a BD-ului - nu cunoscuse inca nebunia "funnies"-urilor de peste ocean. Cu toate acestea, publicul din Europa se bucura de dezvoltarea presei satirice ("Charivari", "Le Chat noir", "Le Rire" sau "Punch" si "Humoristisch Album"), ce a aparut si a crescut mai ales in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. De asemenea, in paralel, publicul incepea sa se dea in vint dupa romane-foileton sau dupa "literatura de gara". BD-ul, intr-o forma primitiva - asa cum fusese ea conceputa de Toppfer (vezi primul episod) -, exista; era insa nevoie ca editorii cu putere financiara sa il descopere. Franta este insa tara in care a aparut si s-a dezvoltat o presa aparte, cea a jurnalelor ilustrate pentru cei tineri. Primele astfel de publicatii au inceput sa rasara in ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea. Intii, in 1881, "Mon Journal", scos de Louis Hachette, urmat de alte titluri, pina cind in "Le Petit Francais illustre" (1899) incep sa fie publicate si serii ilustrate precum "La Famille Cornouillet" al unui anume Christophe, considerat azi drept initiatorul BD-ului in Franta, si cel care a facut din publicatiile periodice un suport privilegiat pentru aceasta noua arta. Era ilustrate