RETROSPECTIVĂ La prima ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, în 1994, oaspeţii din străinătate erau speriaţi de strigoii din România şi încercau să scape de aceştia prin exorcisme

În martie 1994, erau troiene de zăpadă. Pentru mulţi care nu văzuseră zăpadă decât în filme, România părea atunci o ţară exotică. Invitaţii, care auziseră numai de Dracula, purtau usturoi în buzunare, pentru a se proteja de vampiri. „Mai ales încercau să se protejeze de Dracula“, povesteşte Constantin Chiriac, iniţiatorul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS).

În 2013, cele mai multe grupuri de japonezi, care vin din celălalt capăt al lumii ca să-şi prezinte cultura în urbea Sibiului, poartă măşti albe pe faţă în timpul spectacolelor din România. Au auzit de gripa aviară şi vor să se protejeze, mai ales că se află în Hala Balanţa din Sibiu, unde se joacă „Woyzeck“. „Iubim Sibiul, însă nu ştii la ce poţi să te aştepţi aici“, spune un japonez palid, privind timorat în jur.

După 20 de ani

FITS a crescut ca uriaşul din poveste. În 2013, în perioada 7-16 iunie, peste 2.500 de artişti şi invitaţi au fost la Sibiu pentru a sărbători ediţia aniversară de 20 de ani a festivalului. Nu mai puţin de 300 de evenimente, 150 de premiere s-au desfăşurat timp de zece zile în 60 de spaţii.

În două decenii, Constantin Chiriac, inima şi creierul acestui eveniment, a reuşit prin perseverenţă, pricepere, ambiţie să-l transforme din nimic în al treilea ca importanţă în artele spectacolului în Europa după celebrele Festivaluri de Teatru de la Edinburgh şi Avignon.

Acum 20 ani, un grup condus de Constantin Chiriac, care urmase Facultatea de Teatru în Bucureşti şi devenise actor la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, s-a hotărât să facă un festival în oraşul care îl adoptase. Imediat după „ridicarea“ Cortine