Policitienii actualmente implicati in beligerantele tribale ce au condus la neglijarea adaptarii aparatului de stat la cerintele si provocarile survenite odata cu aderarea la UE se vad, intre timp, ocarati de un numar crescand de cetateni. Comentand mahalaua politica, unii forumisti infuriati nu s-au sfiit sa recurga la comparatii cu Zimbabwe. Pe buna dreptate, s-ar zice, deoarece intre ruinele tarii lui Robert Mugabe si Romania anilor 1988-1989 exista o serie de triste similitudini. Spre rememorare: dominantul partid marxist din Zimbabwe se afla sub controlul unui fanatic in etate, a carui dementa politica a transformat tara odinioara considerata granarul intregii regiuni in cea mai saraca a continentului. Disidenta este persecutata crancen, dupa modelul nord-coreean. si, fireste, exista si pleiada oportunistilor, de pe acum dedicati preparativelor asidue pentru viata in vremuri post-Mugabe.
Prin istoria ei recenta, Romania poate oferi statului african lectii de certa gravitate, avand in vedere ca Occidentul se prea poate sa nu dispuna de suficienta intelegere sau experienta la acest capitol. In astfel de cazuri, consultantii din domeniul comertului cu democratia recomanda, de regula, alegeri desfasurate cat mai rapid, sustinerea societatii civile si liberalizarea economiei – superficiala formula sugerand ca democratia poate fi instaurata in baza aplicarii unui model linear. Ca atare, caracterul specific, recte esenta luptei pentru putere, ca si variile interese care se ciocnesc raman neglijate, fiind perceptute drept aspecte secundare.
Paul Wolfowitz, fost secretar de stat adjunct in cadrul Departamentului american al Apararii si in prezent presedinte al Bancii Mondiale, isi exprimase optimismul in legatura cu avantajele ce pot decurge din experienta romaneasca inca din 2003, cu ocazia unei vizite efectuate la Bucuresti dupa debutul interventiei din Ira