Gradul de spontaneitate se construieste impreuna, de catre membrii unei familii. Aparitia copilului este o invitatie la spontaneitate si la a va invata sa redescoperiti inca o data lumea asa cum este ea, in continua creatie. Aceasta spontaneitate este blocata din start de temerile si de gândurile de „a face bine“ ceea ce faceti. Conform lui Claudiu Ganciu, psiholog-psihoterapeut, in locul parintelui spontan apare unul ingrijorat, bazat pe scheme de actiune, pe un contact emotional relativ cu copilul. Toate aceste stari altereaza spontaneitatea naturala a copilului si capacitatea sa de a-si exprima starile emotionale. Când spontaneitate este blocata, se creeaza un raspuns schematic stereotip (timiditate, suptul degetului, agresivitate majora etc.), iar când spontaneitatea devine interzisa, apar simptomele. Simptomul devine vizibil si pentru parinti si atunci ei vor incerca sa faca ceva. Problema este ca parintii nu merg la cauza, ci doar la efect. La nivelul cuplului, relatiile sunt similare cu cele din cadrul relatiei parinte-copil. Când gradul de spontaneitate se reduce semnificativ, incep sa apara rolurile stereotipe, schematice, iar un cuplu ajunge sa traiasca o stare de plictiseala. Când spontaneitatea este redusa la maximum, posibilitatea ivirii unui simptom creste semnificativ. Astfel de simptome care contureaza un grad semnificativ al absentei spontaneitatii pot fi: atacuri de panica, teama de singuratate, impotenta, incapacitatea de a te bucura de prezenta celuilalt. Gelozia, certurile sau absenta certurilor sunt alte simptome care marcheaza o stare de aparare si de retragere din cadrul cuplului. Spontaneitatea nu poate fi pastrata, ci doar utilizata Principiul spontaneitatii in relatiile de cuplu si pe verticala, in relatia mama-copil si tata-copil, este unul dintre principiile esentiale in viata. In cadrul fiecarui cuplu exista o stare de spontaneitate care