Manuscrisele nu ard, îi spune Woland Margaretei, în romanul lui Bulgakov. O consolare pe care şi-o pregătea autorul însuşi, că nu va vedea publicat Maestrul şi Margareta. Aşa s-a şi întîmplat. Manuscrisul său a avut şansă că n-a pierit. Şi totuşi au dispărut pentru totdeauna cărţi, nu numai manuscrise, a căror fragilitate depinde adeseori de un moment de slăbiciune al autorilor, încît am fost emoţionat ca niciodată cînd am aflat că la Humanitas va apărea un roman de tinereţe al doamnei Monica Lovinescu, Cuvîntul din cuvinte. Soarta acestui roman ar fi meritat ea însăşi o carte pereche. Tînăra expatriată scrie în franceză un roman, îl propune unei edituri importante. Manuscrisul îi e respins sub motivul că ar fi prea avangardist. Probabil că adevăratul motiv era demontarea mecanismului totalitarismului comunist într-o formă esenţializată, nu sub aceea a relatării unei experienţe personale sau a unei ficţiuni cu cheie, asta într-o perioadă în care, oricum, textele de această factură nu erau privite cu ochi buni în Franţa. Autoarea nu şi-a încercat şansa şi la alte edituri. A "uitat" manuscrisul şi nici nu a perseverat ca romancieră. N-a uitat în schimb de mesajul acestui manuscris pe care avea să-l poarte asupra sa de-a lungul întregii sale cariere de jurnalistă. Acest roman nepublicat avea să-i modeleze destinul, fiindcă şi în linii mari şi în detalii doamna Lovinescu va rămîne fidelă şi viziunii sale asupra totalitarismului comunist, dar, în mare măsură, şi stilului din Cuvîntul din cuvinte.

Ar fi avut un alt destin tînăra scriitoare de limbă franceză, dacă i-ar fi apărut atunci romanul? Singura care poate da un răspuns de luat în seamă e dna Monica Lovinescu. Era autoarea unui roman despre o lume şi un sistem prea puţin vizitate critic la vremea aceea şi avea cu siguranţă anumite speranţe asupra unei posibile cariere de scriitoare în Franţa. Tînăra exilată -