Bancurile româneşti sunt diferite de cele franţuzeşti. La început, îi fac să râdă pe francezii care învaţă limba română cu metodă Asimil, al cărui autor, Vincent Iluţiu, un jurnalist român de la Radio France Internaţional, îşi condimentează lecţiile, pentru a le face mai plăcute. Dar ucenicii limbii române nu înţeleg încă tot sensul lor satiric.
- Ţăranul este certat de doctor:
-Dacă nu te laşi de ţuică, n-o mai duci mult!
-Cum să fac, domnule doctor ?
-Păi, uite, în loc să bei un pahar, mai bine mănâncă un măr.
-Dar, doctore, 40 de mere pe zi… nu e periculos pentru sănătate?
Această recomandare mi-a servit când am făcut acum câţiva ani o călătorie riscantă în Maramureş pentru un reportaj despre cazanele de horincă.
Apoi, cu timpul, francezii fac cunoştinţă cu Bulă. Talentul său de a râde de sine însuşi, de prieteni, de societate… un adevărat studiu de moravuri, un demn descendent al lui Caragiale. Pe scurt, Bulă îi readuce pe toţi la modestie.
Bulă, la armată, în faţa sergentului:
-Bulă, la ce armă vrei să serveşti.
-La marină.
-Ştii să înoţi ?
-De ce, nu aveţi vapoare ?
(FOTO: Intrând în societatea de consum, românii şi-au schimbat bancurile piperate cu bancuri… cu Ketchup)
Bulă vrea să se agajeze, merge la vizita medicală, unde doctorul îi întreabă cum îl cheamă.
-Bbbbbulă Mamamarin.
-Eşti bâlbâit ?
-Nu, tata era.
-Şi atunci?
-E din cauza tâmpitei de secretare care a înregistrat naşterea.
În Franţa nu prea râdem de noi înşine
În Franţa există un personaj care îi seamănă lui Bulă. Se numeşte Toto, dar pare chiar fad pe lângă Bulă. Românii nu ezită să radă de ei înşişi, practicând autoderiziunea fără complexe.
-Dragă, îţi închipui, se pare că ne tragem din maimuţă.
-Nu… cine ţi-a spus ?
-Scrie negru pe alb în «