Spunea cineva odată: „Orice decizie e mai bună decât nicio decizie!“ Criza e un catalizator. Au crescut intensitatea datului cu părerea, sporovăiala prin televiziuni, ciorovăiala şi scandalul. Se afişează spaime, se mimează indiferenţa superioară sau zornăie clopoţeii optimismului imbecil.
Nu am pretenţia că deţin vreun adevăr absolut. Sunt motivat doar de credinţa în libertatea de întreprindere, de posesie şi de expresie. Cred în preeminenţa individului în faţa statului şi în virtuţile pieţei. Mi-aş dori un stat puternic şi eficient, deci minimal.
Mi-am definit poziţia pentru a-mi putea permite să propun spre discuţie zece măsuri anticriză ce nu ţin de vreo ideologie, ci doar de pragmatism.
1. Scăderea cotei unice de impozitare la 10% reduce povara fiscală a firmelor şi a contribuabililor individuali, lărgind astfel baza de impozitare, creşte gradul de colectare şi deci veniturile bugetare. Cei cu o poziţie de stânga ar putea înlocui această măsură cu micşorarea corespunzătoare a contribuţiilor sociale. Efectele ar fi echivalente.
2. Acordarea de credit fiscal pentru investiţii şi introducerea sistemului de amortizare accelerată pentru toate investiţiile productive este menită a stimula formarea capitalului şi investiţiile din surse proprii de finanţare, mai ales în condiţiile creditului scump.
3. Reducerea TVA de la 19 la 15% stimulează consumul, deci contribuie la diminuarea blocajului economic. Se antrenează producţia şi investiţiile, cresc veniturile bugetare.
4. Reducerile pentru plata la termen sau anticipată a impozitelor favorizează prin stimulare şi nu coerciţie o colectare mai rapidă şi mai consistentă a plăţilor fiscale. Astfel pot fi aplicate:
a. 5% reducere pentru plata la termen a impozitelor;
b. 10% reducere pentru plata anticipată în 30 de zile.
