L-am privit, plin de compasiune, in mai multe programe de stiri nationale, pe bravul ostas de CAP, gindindu-ma la nemilosul sindrom al personalitatilor multiple care, aparent, il lovise - cu insusi concursul statului roman - chiar in moalele capului. Nu mi-am imaginat insa, in acei ani, ca fenomenul va deveni curind o veritabila politica guvernamentala. Vi-l mai amintiti pe portarul societatii comerciale din Vadu Oii (sau ceva de genul acesta), care era simultan si secretara si director general in respectiva institutie? In urma cu vreo doi-trei ani, stirile faceau multa vilva in jurul lui, prezentindu-l ca pe un caz din zona paranormalului. CAP-ul in cauza (ori ce va mai fi fost el pe atunci) daduse faliment, iar omul nostru, fire loiala si cu simtul raspunderii, hotarise sa ramina pe pozitii, de unul singur, prin fermele pustii. Fusese paznic toata viata sa acolo si nu putea acum, inainte de pensie, sa-si schimbe subit identitatea sociala. Statul - generos si intelegator fata de devotamentul bietului slujbas - ii permisese sa stea in functie (mai precis, in cumul de functii!), evident, fara retributie financiara. Individului ii mergea doar cartea de munca si situatia il multumea pe deplin. In plus, nu se plictisea. Mostenise un post telefonic la apelurile caruia raspundea ori de cite ori vreun vechi client al societatii (neincunostiintat, bineinteles, de evolutia nefasta a evenimentelor) suna cu insistenta. "Alo, CAP Vadu Oii?", intreba, de obicei, vocea in receptor. "Da, poarta", replica protagonistul. "Cu cine doriti?". "Cu domn' director", comunica solicitantul, destul de increzator in viitor. "Imediat va fac legatura la doamna secretara!". Dotat cu umor, portarul fluiera un timp in telefon melodii de asteptare, dupa care spunea cu glas efeminat: "Da, va rog!". Usor tulburata, persoana de la capatul firului repeta: "Cu domnul director general!". "Numai putin aste