Desi colindatul este un obicei barbatesc, se intampla ca femeile sa ramana singure. Asa s-au nascut "colindele de razboi", prin care femeile isi plangeau barbatii. "Cand cineva murea pe front si nu mai venea acasa, in locul mortului, in sicriu, se punea un brad. Era obiceiul ca la nastere sa se sadeasca cate-un brad. Zice "ma, sa hiu sigur!" Si atunci bradul ce este? Un substitut! Deci in copârşău puneau bradul si tot ceremonialul se desfasura fara mort. Era bradul acolo. Exista obiceiul acesta, inca se mai pastreaza", a povestit Grigore Lese saptamana aceasta, la Sala Galateca, in cadrul unui concert de colinde la care a participat si un grup de colindatoare din satul Ungureni.
Evenimentul s-a desfasurat cu ocazia festivalului "5 (arte) in cinci (zile) - ICR la BCU"
"Se intampla cateodata, in seara de Craciun, acolo unde erau horitori in casa, zice "ma, n-a vre lelea sa ne horeasca o hora? - nu umblau numa la colindat, ei si jucau, sareau, glumeau. Si horea lelea. Pai horea pana se facea ziua. Da, dar cand horea, toata lumea asculta. Lumea statea cu urechile si asculta. Nu vorbea nimeni. Si-auziti: "mandra floare, norocu' / nu se face-n tot locu' ". Dac-o-ntrebi pe lelea cum i-o fo viata, ea spune ca nu i-o fo tare buna, ca nu tare o avut noroc. Deci ea-si canta viata ei.
Se intampla ca barbatii sa fie dusi de acasa. Si atunci, daca erau dusi de acasa, femeile ramase singure in casa colindau. Altfel, femeile nu colinda. Colinda este un obicei barbatesc. Colinda barbatii: in ceata - in Hunedoara intr-un fel, in Fagaras, in Ialomita, in Pitesti, peste tot.
Femeile au un colind, se zice "colind de razboi". E mai mult cantec spre colind. Si cand colindau se-adunau, erau triste.
Du-te pasare si zboara
La Rusia cea mare
Zboara paste lagare
Acolo-s catanele
Si le sp
