Cei care ar trebui să împartă dreptatea la partidele de fotbal sunt aleşi, în primul rând, prin prisma \"pilelor\" pe care le au în structurile FRF şi mai puţin pe criteriul valorii. Sursa: CODRIN PRISECARU
Nepotismul a devenit în ultimii ani principalul criteriu de selecţie în arbitrajul românesc. Legăturile de sânge, "cumetriile" de orice grad sau, pur şi simplu, prieteniile şi interesul au fost întotdeauna "prioritare" în dauna valorii individuale.
Marcel Lică, Gheorghe Constantin şi Vasile Avram, ultimii trei şefi ai "fluieraşilor", au ajuns pe rând după gratii tocmai fiindcă în acele "ere" s-a batjocorit cel mai mult ideea de competiţie, de valoare. În mandatul ultimului şef reţinut, CCA îşi căpătase renumele de "Casa de Comenzi Avram".
Cele mai mari bătăi de cap le-a avut Avram cu legea care stabilea o limită de înălţime pentru arbitri. Ca să le salveze carierele fiilor săi mici la stat, Vasile a făcut un mic artificiu: a scos din regulament orice prevedere legată de înălţime.
Până când Ion Crăciunescu, actualul şef al CCA, sau altcineva se va gândi la reintroducerea acestui barem, pe stadioanele din România poate arbitra şi Elton! Despre fraţii Marius şi Valentin Avram, gura slobodă a tribunei spunea că atingeau înălţimea prevăzută de lege doar cu un teanc de euro sub tălpi!
Revine Teodor în Liga I?
Sistemul care le permite arbitrilor să măcelărească partide după bunul plac şi să contribuie la schimbarea ierarhiilor tot după bunul plac n-are nimic original. Toată lumea ştie ce se întâmplă şi că oricine cu "spate" nu poate pleca din acest sistem putred, pentru că are "acoperire" şi, probabil, va mai fi util şi cu alte ocazii.
Arbitrii se împart în trei categorii: cei buni, "ereditarii" (cei cu taţi sau alte rude în funcţii importante în CCA sau în şleahta observatorilor) şi cei cu "spate".
Ion Crăciunescu, omul
