Victoriile stingii in Romania nu se datoreaza in principal stingismului romanilor, ci mai degraba modului in care atit stinga cit si dreapta au formulat, au decupat programatic realitatea romaneasca. Rezultatul alegerilor locale din Romania a zgribulit rindurile "dreptei" romanesti. Ideologi de toate calibrele, de la Mircea Mihaies la Sever Voinescu, s-au impleticit spre coltul rezervat lor in paginile ziarelor pentru a denunta, spectral sau razbubuitor, noua victorie a lui Ion Iliescu. Diabolicul, tenebrosul, giganticul papusar, "elefantul alb" Ion Iliescu a cistigat din nou. Stinga domina Romania, ne anunta dreapta. Din punctul meu de vedere, e adevarat, stinga domina Romania, dar nu din cauza lui Ion Iliescu, ci din cauza unei drepte - sa o numim "neoconservatoare" sau "civic-liberale" - care a trait, vreme de doua decenii, in fericita simbioza cu Ion Iliescu. Daca Ion Iliescu nu ar fi existat, dreapta civica romaneasca ar fi trebuit sa-l inventeze. Cind spun "dreapta" nu ma refer la dreapta politica, inexistenta atita vreme cit e reprezentata de partide de centru-stinga si de tehnocrati cu pedigree iliescian. Cind spun "dreapta" ma refer la coteriile debordind de puritate morala ale "dreptei" intelectuale. Si asta pentru ca, de doua decenii incoace, batalia dintre stinga si dreapta a fost, cu exceptia scurtei si regretabilei guvernari Ciorbea, una dintre "intelectuali puri" si politicieni "machiavelici" de tip Ion Iliescu sau Adrian Nastase. Nu a fost, asadar, batalia dintre doua forte politice, ci dintre o masinarie politica eficienta, cea a stingii, si un discurs, uneori demn, uneori penibil, aproape intotdeauna contrafacut, al dreptei civice. Situatia a stat astfel tocmai pentru ca stinga iliesciana si dreapta intelectuala au avut un scop comun: impiedicarea aparitiei unei autentice forte politice de dreapta. Victoriile stingii in Romania nu se datoreaza in pr