● Alb (white dress code), un performance de Eugen Jebeleanu, după un text de Elizabeth Egloff. Cu: Alina Ilea, Yann Verburgh, Ştefan Huluba. Compagnie 28.

O masă lungă, acoperită cu o pînză albă. Trei personaje îmbrăcate în alb, cu ochii acoperiţi de fîşii de dantelă neagră, sînt aşezate – două la cele două capete şi unul la mijloc, pe o latură. Un alt personaj „marchează“ simetric al patrulea loc, prin absenţă. Un dreptunghi „ciobit“ la un colţ. O poveste de dragoste în patru – un cuplu căsătorit, amanta lui şi iubitul acesteia – este „servită“ spectatorilor aşezaţi la masă. Piesa The Swan, scrisă de Elizabeth Egloff, descrie traseul maturizării emoţionale a unei femei tinere, al asumării identităţii după confruntarea cu propriile limite. Cu un bogat trecut amoros – trei soţi, dintre care unul se sinucide a doua zi după nuntă –, Dora are o relaţie bolnăvicioasă, care alternează între dependenţă şi distanţă (dragoste şi indiferenţă), cu un bărbat căsătorit care e şi nu e pregătit să divorţeze pentru ea. Ambivalenţa relaţiei lor – o stare confuză, care oferă un anume confort, mai mult lui decît ei, şi o anume rutină, mai mult ei decît lui – şi trecutul ei traumatizant favorizează dezvoltarea unei teorii absurde în mintea Dorei, despre bărbaţii născuţi pe Pluto şi teleportaţi pe Pămînt. E clar că ea se confruntă cu o alunecare lentă (uneori accelerată) spre o ruptură de realitate, într-o lume fantastică, în care găseşte, măcar parţial, răspunsuri logice la toate problemele pe care viaţa i le aşază binevoitor în cale. Psihoza Dorei se traduce într-un text liric, cu nuanţe suprarealiste. De exemplu, într-o dimineaţă, pe fereastră intră o lebădă numită Bill. Întruchipare a impulsurilor brutale care o fragilizează pe Dora, lebăda se metamorfozează într-un bărbat, unul care învaţă să o cunoască, să o audă, să o iubească. În funcţie de unghiul din care se priveşte