Steaua lui Ilie Stan a fost măcelărită la Haifa. Cele cinci goluri au intrat precum cuţitele in inima roş-albaştrilor, curmând orice speranţă europeană în acest sezon. Despre cum s-a pierdut acest joc încă din secunda întâi vorbim pe larg în cele ce urmează.
4-2-4, sinuciderea lui Stan
Ilie Stan a crezut că a juca ofensiv înseamnă a-ţi arunca toţi atacanţii din primul minut în echipă. FALS şi FATAL. Mai ales când oamenii pe care îi alegi să aducă superioritatea pe benzi n-au nimic în comun cu fişa postului, iar atacanţii disponibili nu sunt la nivelul în care îţi pot decide o partidă printr-o individualitate.
Latovlevici, singura notă de trecere din apărare
Cu Brandan suspendat, steliştii au început cu Martinovici, Iliev, Geraldo şi Latovlevici pe linia de fund. Sârbul ne-a mai demonstrat încă o dată că doar Bănel mai putea compensa cu dăruirea, dar şi că postul său nu e pe bandă. Iliev a bifat cel mai prost meci din carieră, greşind poziţionarea în situaţii critice, şi, poate, cea mai stupidă eliminare. Geraldo nu seamănă deloc cu cel pe care l-am văzut sezonul trecut şi, paradoxal, care l-a impresionat şi pe Mihai Stoica. Latovlevici a vrut mult, dar fără un mijlocaş capabil nu poţi face mai multe.
Bourceanu - CATASTROFĂ, DEZASTRU, DEZILUZIE
Dacă mai găsiţi alte sinonime, atunci toate s-ar potrivi pentru Bourceanu. E rigid de când a venit la Steaua şi numai Gigi Becali îl vede drept un CĂPITAN şi un transfer reuşit. În acest meci a greşit majoritatea paselor, iar dintr-o eroare de-a sa a ieşit faza eliminării lui Iliev. Un mijlocaş defensiv este, prin natura postului, omul care trebuie să ofere siguranţă şi echilibru în joc. Bourceanu a fost moale, nesigur, mereu cu pasă în spate, nedemn de a purta pe braţ banderola. Măcar nu în acest meci.
Colegul de la centrul terenului, Bicfalvi, a reuşit să iasă în prim-plan