Investigarea marii coruptii ar trebui sa inceapa cu cercurile de slugi, clienti si demoni pazitori ai coruptului si sa se opreasca in inima sistemului ilicit de relatii aducatoare de beneficii personale si nemeritate, dar o astfel de activitate temerara ar isca batai cu perne in cuiburile de puf ale sus-pusilor. Soare, ghiocei si catuse. Coincidenta sau nu, pe la inceput de mandat prezidential clinchetele de bratari vestesc profetic reluarea luptei impotriva coruptiei. Solomon, Anghel si Voicu au deschis sezonul de privamavara-vara in moda politico-infractionala a anului 2010 si toata lumea a aflat despre presupusele lor fapte (scriem "presupusele" pentru ca, deocamdata, nu s-a dovedit ca persoanele mai sus pomenite ar fi gresit cu ceva). Poporului ii plac coruptii. Acesti haiduci care iau cu tupeu de la statul cel sarac pentru a ajunge ei putred de bogati trezesc tot la fel de multe dileme si pasiuni precum radiatia cosmica ori gaurile negre. Dar nu despre gaurile sapate de acesti indivizi si nici despre calitatea lor de staruri ale furtisagului cu milioanele ar merita sa comunicam, ci despre prietenii lor. Un mare corupt, daca tine la statutul sau de spoliator, nu traieste in stare de izolare. Un mare corupt singuratic ar fi exact ca biata rindunica cu care nu se face niciodata primavara. Ca orice fiinta lipsita de antenele onoarei, marele corupt are nevoie de o clica formata din baieti de mingi, slugi, clienti si proteguitori. Baietii de mingi sint creaturile trimise la inaintare pentru a netezi drumul. Ei observa fisurile din sistem si aduc ponturile. Slugile se ocupa de bunastarea si placerile marelui corupt. Pentru ele, poruncile stapinului sint lege. Clientii sint fiinte ale tenebrelor inzestrate cu darul suptului. Dorinta lor cea mai apriga e sa fie racordati pe neve la tita laptoasa a bugetului si sa traga, cu dexteritate de vampir, din seva datatoare de via