După ce anul 2009 a adus cea mai mare scădere a vânzărilor companiei, de 40%, preşedintele Lafarge Agregate Betoane România vede noua situaţie din piaţă ca pe o provocare. Doar 30% din producţia Lafarge merge către infrastructură. În Polonia, procentul este de 70%. După patru ani în România, Bruno Roux spune că este nevoie de mai mult. A stat în România patru ani. În Lafarge este de 12. Înainte, făcea parte din compania Redland, pe care Lafarge a cumpărat-o în 1997. „Am rămas în Lafarge pentru că în toţi aceşti ani am constatat că îmi place ce fac, că îmi plac oamenii cu care lucrez“, explică Bruno Roux motivul pentru care a rămas alături de producătorul francez. În plus, recunoaşte el, compania i-a oferit anumite oportunităţi, precum şi posibilitatea de a lucra în mai multe ţări.

„Nu îmi place munca de birou, îmi place să merg în cariere, în fabrici, astfel încât o asemenea meserie, în construcţii, mi se potriveşte ca o mănuşă“, spune Roux. A fost crescut în spiritul unei cariere în domeniu, în condiţiile în care atât tatăl, cât şi bunicul lui au lucrat în construcţii. „Nu ştiu dacă îmi voi petrece toată viaţa în Lafarge. Dacă mă voi plictisi vreodată... poate voi pleca“, spune Bruno Roux, când vine vorba de planurile lui de viitor. Nu se gândeşte să îşi facă propria companie totuşi, pentru că, după părerea lui, pentru a fi puternic pe segmentul producţiei de beton şi agregate trebuie să fii mare. Şi nu poţi porni de la zero. Sunt foarte rare cazurile când cineva a creat propria companie în agregate sau beton şi a ajuns repede în vârf.

Creşteri record

A lucrat şi a locuit în Franţa, în Insulele Reunion, în Polonia, în România şi în Ucraina. Din punct de vedere personal, cel mai mult i-a plăcut în Insulele Reunion, dar, profesional, crede că România este cea mai interesantă. „Aici am întâmpinat multe provocări, cu rezultate