Prevederile noului Cod civil (Cc) referitoare la efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, sunt aplicabile şi cererilor de divorţ formulate înainte de intrarea în vigoare a noilor reglementări, a decis, luni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ).
"În şedinţa din 18 martie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în cauză, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată următoarea soluţie: Decizia nr.4 în dosarul nr.1/2013- admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 223 raportat la art. 39 alin.2 din Legea nr.71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, stabileşte că prevederile art. 396-404 din Noul Cod Civil, referitoare la efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, sunt aplicabile şi cererilor de divorţ formulate înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil şi aflate pe rolul instanţelor de judecată în căile de atac", se arată într-un comunicat al ICCJ.
Decizia este obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă. După redactarea considerentelor şi semnarea deciziei, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În acţiunea sa, procurorul general al României susţinea că efectele divorţului în raporturile părinţilor cu copiii lor minori sunt reglementate de dispoziţiile art. 396 - 404 din noul Cod civil (intrat în vigoare în 2011-n.r.), norme legale care consacră regula generală conform căreia, în caz de divorţ, autoritatea părintească se exercită de ambii părinţi în comun.
Autoritatea părintească este definită în art. 483 alin.
