Scriam înainte de ultimele alegeri prezidenţiale că ar fi fost mai bine ca Traian Băsescu să nu mai candideze pentru al doilea mandat. Sursa: Mediafax
Spuneam atunci că oferta sa politică era deja epuizată: făcuse tot ce putea el face în slujba instituţiilor statului. Mai mult decât Emil Constantinescu, dar nu destul de mult pentru a învinge hidra securisto-economico-mediatică, cea care l-a învins pe cel dintâi.
Şi acum cred că epoca Băsescu s-a terminat, de fapt, şi că miracolul victoriei sale în alegeri contra formidabilei coaliţii constituite împotriva sa n-a însemnat decât o ciudată supravieţuire după moarte. Aliaţii săi politici au rămas în acest moment foarte puţini, de fapt s-au redus la propriul partid.
Mult mai grav e că şi marele său aliat, cetăţeanul de rând, care l-a scos în ultimii ani basma curată la referendumuri şi alegeri, îl părăseşte acum, căci goliciunea înconjoară, dar foamea dă de-a dreptul...
Cum spunea într-o emisiune recentă, Traian Băsescu, personal, nu mai are nimic de pierdut. E adevărat, dar nici nu mai poate spera să câştige ceva. Cei câţiva ani de guvernare pe care-i mai are n-au cum să mai fie pozitivi. Instrumentele pe care preşedintele le are la îndemână sunt acum tocite şi, mai ales, uzate moral.
PDL, care s-a hotărât în ultima vreme să spună adevărul şi să facă ce se mai poate face, va trebui să-şi amintească vechea zicală „dreptul umblă întotdeauna cu capul spart”. Nu trebuie să se aştepte, ca răsplată a sincerităţii sale, la vreo coroană de lauri. Nici măcar dacă România se va redresa economic.
De-acum încolo, PDL va rămâne în ochii tuturor ca partidul care taie din salariile şi pensiile oamenilor. Dacă Băsescu nu mai are nimic de pierdut, partidul său, care n-are alt sprijin decât la Cotroceni, va suferi la proximele alegeri o severă cură de slăbire. Ba chiar
