UNITATE ● AVEM CU TOTII ACEEASI SURSA DIVINA
Am si eu ca toti oamenii momente cind ma irita cineva, desi stiu ca totul tine de felul in care vad eu lucrurile si ca aceasta nu are nici o legatura cu celalalt. Cind mi se intimpla, ma intorc in mine si ma intreb ce anume dinauntrul meu a generat purtarea celuilalt si astfel intru din nou pe vibratia iubirii, trecind de bariera mintii mele, pentru a analiza totul din alt unghi.
UNITATE ● AVEM CU TOŢII ACEEAŞI SURSĂ DIVINĂ
Am şi eu ca toţi oamenii momente cînd mă irită cineva, deşi ştiu că totul ţine de felul în care văd eu lucrurile şi că aceasta nu are nici o legătură cu celălalt. Cînd mi se întîmplă, mă întorc în mine şi mă întreb ce anume dinăuntrul meu a generat purtarea celuilalt şi astfel intru din nou pe vibraţia iubirii, trecînd de bariera minţii mele, pentru a analiza totul din alt unghi.
Trecusem probabil iar de partea cealaltă, a egoului, care căuta separarea şi se bucura de competiţia dintre mine şi ceilalţi, uitînd din nou că sîntem toţi copiii aceluiaşi unul singur, Dumnezeu – iubire.
REVELAŢIE. Şi astfel, din interiorul meu, încep iar să ÎL revăd în fiecare om pe EL, dincolo de percepţiile fiecăruia şi dincolo de percepţiile mele, ca şi cum nu ar exista decît sufletul nostru divin. Şi cum aş mai putea rămîne supărată pe ceea ce face celălalt, cînd el vede totul prin viziunea lui personală, iar eu prin a mea, dar împreună sîntem fraţi? Şi cînd nici una, nici cealaltă dintre viziuni nu sînt greşite, fiind creaţii diferite şi perfecte în felul lor? Pe cine să iert şi de ce?... căci totul e perfect aşa cum e. Adică, e divin.
Cu toţii avem un fel de măşti prin care observăm lumea, pe care ni le-am pus cu mult timp în urmă şi sub care ne ascundem; dedesubt însă, sîntem iubire pură şi divină, necondiţionată, infinită şi perfectă, deşi poate nu ş
