În România, alegerile locale au fost întotdeauna prilejul revanşei poporului asupra conducătorilor: în 1992, au fost semnalul unei alternative care n-a mai avut loc, în toamnă, la alegerile parlamentare, au fost lovitura care a dus la dispariţia Frontului Salvării Naţionale; în 1996, alegerile locale au anticipat victoria Convenţiei Democratice; în 2000 - revenirea PSD-ului; în 2004 - victoria Alianţei DA şi a lui Traian Băsescu. Anul acesta, preşedinţii Consiliilor Judeţene vor fi aleşi prin vot direct. Măsura va transforma aceste alegeri tradiţional politizate în cele mai politizate alegeri locale ţinute vreodată în România. "Ne pregătim pentru cea mai urîtă campanie electorală din istoria recentă a României" - avertizează Cristian Pîrvulescu.
România este de aproape un an şi jumătate stat membru al Uniunii Europene. S-a simţit acest lucru la nivelul administraţiei publice locale? S-a schimbat ceva?
Mi-e teamă că interiorizarea apartenenţei la UE va dura încă multă vreme. Pentru alte ţări din zonă, pentru Grecia, de exemplu, a durat un deceniu. Cred că România va avea nevoie de mai mult timp, chiar dacă beneficiază, teoretic, de unele avantaje în raport cu Grecia: de o poziţie geografică ceva mai aproape de Europa Centrală şi de un teritoriu (Transilvania) cu o tradiţie central-europeană. În ciuda acestor avantaje, România acuză din plin dificultăţile de adaptare la nivel european, şi asta se vede tocmai în absenţa oricăror dezbateri despre Europa. România face parte formal din Uniunea Europeană, dar mental, imaginar, aparţine unei alte zone: Levantul. Administraţia publică nu a făcut nici un progres şi mi-e teamă că nici nu o să facă prea curînd.
Care sînt motivele acestui pesimism?
Nu e pesimism în ceea ce spun, ci doar un trist realism. În România există un sistem de legitimare prin intermediul şcolilor de administraţie publică a un
