Este unul dintre puţinii reprezentanţi ai lumii filatelice, un om pentru care timbrele au rămas o adevărată pasiune

În copilărie, pe când avea vreo 4-5 ani Horia Blănaru desprindea timbre de pe plicuri. Îl ajuta mama sa, care funcţionară la CEC fiind îi procura plicurile. Erau primele preocupări pentru o pasiune pe care o are şi acum şi pe care parcă ar vrea să o ridice la rangul de ştiinţă: filatelia.

Anii au trecut, dar pasiunea pentru timbre a lui Horia Blănaru nu a dispărut. S-a dedicat unei profesii nobile care i-a adus satisfacţii deosebite, dar a continuat să colecţioneze şi de ceva vreme să studieze filatelia. Horia Blănaru este profesor de engleză la Şcoala Generală „Ion Creangă”, dar când nu este la catedră îşi ocupă timpul cu studierea minuţioasă a timbrelor româneşti emise după cel de-al doilea război mondial, în perioada Republicii Populare Române. Se ocupă la modul cel mai serios şi profesionist de filatelia românească a acele perioade, de erorile acelor emisiuni, după ce ani la rând a colecţionat timbre străine pentru că, spune el i se deschideau noi orizonturi, vedea lumea prin acele timbre.” M-am săturat de timbrele străine. Acum patru ani m-am îndreptat către cele româneşti. Am început cercetarea filatelică dintr-un sentiment de datorie faţă de cei care m-au iniţiat” ne-a spus Horia Blănaru.

Vremuri apuse

Se uită cu o urmă de regret în urmă, către anii 80 atunci când Buzăul era cuprins de o efervescenţă în lumea filatelică. Erau vremuri în care filatelia era hobby-ul păturii de mijloc formată din ofiţeri, medici, ingineri sau profesori. Se organizau întâlniri, expoziţii, filateliştii corespondau între ei. Acele timpuri au apus din păcate după 1990. Mulţi dintre înfocaţii de filatelie s-au stins, iar „averea” lor constând în clasoare de timbre s-au pierdut ori au ajuns pe mâinile unor aşa-zişi colecţionari. „