Scenă ce figurează şi în Galeria. Dar care, atunci, atît de adevărată, avea mai mult o valoare estetică, fictivă... A trebuit să treacă ceva vreme ca să-mi dau seama că fusesem martorul unui... să-i spunem act de istorie literară... Cum ne cunoscuserăm, nu mai ştiu. Pare greu de înţeles, dată fiind diferenţa mare de vîrstă, dintre noi, de experienţă, de tot. Dacă mă gîndesc bine..., mie, un asemenea prieten, deşi din cu totul altă generaţie şi din altă lume,... mie, drept să zic, îmi lipsea. Atît inteligenţa... cît şi experienţa lui socială. Dar de ce ne împrieteniserăm?...
Nu cred într-un dictat al destinului. Cred în potriviri pe bază de afinităţi. Interesul lui să mă cunoască... Cele mai bune agente ale unor cunoştinţe de acest fel sînt femeile, superioare şi ele. Trec peste amănunte.
Ce a rămas, extrem de viu, în mintea mea, sînt, în primul rînd, inteligenţa lui Belu Silber cu totul ieşită din comun. Vivacitatea extraordinară. Etica, superioară şi ea, în care întîi şi întîi conta valoarea, conta sinceritatea, conta fidelitatea faţă de un ideal uman care azi nu mai poate fi întîlnită. Pe urmă, o pasiune,... pot să spun balzaciană,... pasiunea pentru Henriette Yvonne Stahl, steaua generaţiei sale strălucite. Pe urmă, tot pentru istoria literară, incinerarea lui Belu Silber la Crematoriul Cenuşa; şi iarăşi, cu aceeaşi precizie, în conduita presupusului Destin, apariţia, spre final, a Henriettei Yvonne Stahl în momentul în care, - dar să nu anticipez....
Am mai scris şi despre această scenă. Revin, nu de altceva, ci pentru a întări - fie şi numai prin repetiţie - depoziţia mea de martor direct. Precum şi de a arăta că marilor personalităţi, - chiar şi la moartea lor, - li se întîmplă totdeauna lucruri cu sens... Sau spectaculoase.
Ceremonia de la Crematoriu este foarte austeră... Nimic în plus, faţă de muzica funebră, Chopin.