Motto: „Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?“ „Cărţi.“ „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!“ (Dialog la coadă, 1988) După ce citeşti volumul „De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu” (Editura RAO, 2008), te întrebi: cât a dezvăluit fostul director al SRI din adevărurile ascunse la care a avut acces? Prima impresie e că nici 10%.

Măgureanu nu e un fitecine. A făcut parte din grupul conspirativ care, având susţinere din exterior, pregătea prăbuşirea lui Ceauşescu. Pe 25 decembrie 1989 a apărut, misterios, în cazarma de la Târgovişte, pentru a superviza procesul şi execuţia cuplului dictatorial. După Revoluţie a fost desemnat ca, din cenuşa vechii Securităţi, să înfiinţeze Serviciul Român de Informaţii. A avut un rol inclusiv în rocada la putere din 1996.

Măgureanu este depozitarul unor secrete cu valoare istorică. Faptul că a început „să le dea drumul”, ca şi promisiunea că acesta este doar începutul, reînvie speranţa în aflarea adevărului. În condiţiile în care unii actori (Nicolae, Elena şi Marin Ceauşescu, Silviu Brucan, generalul Militaru, judecătorul Gică Popa, pilotul Vasile Maluţan etc.) au dus secretele în mormânt, iar alţii (Ion Iliescu, gen. Iulian Vlad, gen. Stănculescu, Voican Voiculescu, Sergiu Nicolaescu etc.) par juraţi să nu dezvăluie nimic esenţial, paşi de genul celor făcuţi de Măgureanu – chiar dacă timizi – trebuie apreciaţi ca atare.

Cum a fost pregătită Revoluţia? „Sovieticii au fost unul dintre fermenţii care au contribuit la declanşarea evenimentelor. Acelaşi scop îl aveau şi elementele pregătite pe teritoriul Ungariei”.

Cum a fost „emanat” Ion Iliescu? „Este imposibil ca sovieticii să fi planificat răsturnarea lui Ceauşescu fără să aibă pe cineva pregătit să-i ia locul. La acest nivel se ştie că golul de putere este lucrul cel mai riscant