Maşinile de spălat moderne folosesc acelaşi principiu cu al vâltorilor, inventate acum câteva mii de ani. Precursorul maşinii de spălat automate, vâltoarea, este folosit şi acum în Maramureş la spălările grele. Puţini ştiu că prima maşină de spălat a fost inventată în urmă cu câteva mii de ani. Se numeşte vâltoare şi este o maşină de spălat ideală, nu consumă energie electrică şi funcţionează în aproape orice condiţii.

Mecanismul e foarte simplu şi foloseşte viteza apei: un fir de apă este deviat din vale, iar prin cădere, apa ajunge într-un con din scânduri verticale, printre care apa poate să iasă. Din cauza vitezei, apa oprită brusc între scânduri formează un vârtej care roteşte rufele precum o maşină de spălat automată. 

Adevărate „linii” de spălare

Un şir de astfel de „instalaţii” se află pe Valea Chiuzbăii, lângă Baia Sprie, iar proprietarii lor spun că meşteşugul e păstrat din vechime. Şi dacă în trecut vâltoarea era folosită doar la spălarea lânii, în prezent, localnicii sunt asaltaţi de cereri de la orăşeni, care aduc covoarele la spălat, în special înaintea sărbătorilor.

Preţurile de circa trei ori mai mici decât la o curăţătorie chimică şi calitatea manoperei sunt un motiv suficient să-i determine pe băimăreni să vină aici. Aglomeraţia însă dă şi bătăi de cap. „De acuma până după Paşte nimeni nu îţi mai ia covoarele la spălat, pentru că nu mai fac faţă la cerere. Noi am adus toate covoarele din timp, pentru că e de trei ori mai ieftin. La o curăţătorie ne ia cam şase lei pe metru pătrat. Aici ne ia doi lei”, spune băimăreanul Gavril Tuns.

Unii chiuzbăieni şi-au făcut o adevărată „linie” de spălare a covoarelor afară. Pe o platformă betonată, acesta sunt frecate bine cu o perie aspră, după care covoarele alunecă pe un sistem de şine până în vâltoare, unde sunt clătite.

Plată doar pentru manop