În a doua jumătate a secolului XIX și începutul secolului XX, până la Primul Război Mondial, problema Transilvaniei a ocupat un loc important în mentalul colectiv al românilor și politicienilor din Vechiul Regat. În privința românilor de peste hotare, toată atenția era îndreptată către românii transilvăneni, în timp ce prea puțini se interesau de soarta Basarabiei, provincie care, să nu uităm!, fusese pierdută doar cu câteva decenii în urmă. Așadar, cum se face că Transilvania, provincie care nu fusese practic niciodată parte a Țărilor Române, era considerată mai importantă decât Basarabia, regiune tradițională a Moldovei istorice pierdută la începutul secolului XIX în fața Imperiului Rus? Cele două provincii au două imagini diferite în mentalul colectiv, iar acest fapt influențează deciziile politice și atitudinea guvernului de la București, precum și modul de a pune în practică proiectul național. Care sunt, așadar, elementele determinante? Ideologia este, probabil, cel mai important dintre acestea. Este vorba despre ideologia referitoare la Națiune. Din această perspectivă, Transilvania se află în centrul atenției, ea fiind considerată locul nașterii națiunii române. În cele două mari sinteze istorice ale lui Iorga și Xenopol, problema etnogenezei ocupă un loc foarte important, iar ambii istorici susțin că poporul român s-a născut la Nordul Dunării, în interiorul arcului carpatic.Despre Basarabia, în schimb, nu se vorbește din acest punct de vedere. Un alt element important a fost rolul intelectualilor. Secolul al XIX-lea este perioada în care este consacrat, ca și clasă socială distinctă, grupul intelectualilor, ce se disting prin traseul educațional aparte și studiile superioare. Este perioada în care diploma universitară, ca dovadă a absolvirii studiilor superioare, conferea deținătorului prestigiu social. Tot acum se definește și funcția socială a Intelectualu