Am fost în Arad de curând fiindcă am avut un concert cu Quartz-ul la Periam, unde se organizează de vreo şapte ani un festival numit „Rock la Mureş“.
Totul minunat, în aer liber, cu rockeri de peste tot din Europa, cu mici, cu bere, ca orice festival care se respectă. Cu atitudine, cu lenevie, cu corturi, cu creste înalte răsărind pe capete rase grijuliu, cu mii de cercei prin pleoapele, nasurile, sprâncenele, buzele unor copii rebeli care menţin rockul viu în România.
Chiar dacă drumul dinspre Bucureşti este exasperant şi se parcurge civilizat în opt-nouă ore, am considerat că a meritat să fim pentru o zi într-o altfel de lume. Fiecare era liber să se manifeste, unii îşi înecau amarul în băutură, concertele au fost în majoritate de bună calitate, a fost bine de tot, dacă nu aveţi o experienţă ca asta la activ, v-o recomand. Şi la întoarcere am trecut tot prin Arad. Şi am rămas uimită, constatând că nu m-am înşelat la sosire, când am observat că acest mare oraş nu are borduri adevărate, de ultimă oră! Imposibil, mi-am zis, şi m-am frecat la ochi, împăienjeniţi oricum de un drum mult prea lung. Şi după operaţiunea asta - la fel. Nişte terminaţii pitice, pe care putea urca şi o muscă împleticindu-se, darămite nişte maşini, căruţe, mă rog, tot ce circulă pe şoselele noastre.
Oameni buni, în prima clipă m-a umflat râsul. Păi, ce oraş eşti, bre, dacă nu ai borduri sănătoase, înalte, colţuroase? Bun, nu se găsesc aşa-oriunde, dar măcar ştii cine le face, ştii unde s-au mai pus, nu se poate să fie ditamai oraşul, cu istorie, cu oameni de calitate şi să nu-ţi mărgineşti trotuarele cu aceste mici monumente, mari piedici în calea uitării. Şi nu numai în calea ei. După râs mi-a venit să plâng. Ce poate fi mai important ca asta? Oare infrastructura? Vax. Cumva serviciile locale? Poate transportul în comun? Ha. Bordurile sunt totul. Aruncaţi
