Dupa indelungate discutii mediatice activate la inceputul primaverii, cota redusa de 9% la paine si alte produse de panificatie, precum si la materia prima aferenta a intrat in vigoare de la 1 septembrie.
Este adevarat ca reducerea TVA la paine pe tot lantul de productie va avea un anumit impact social pozitiv, cata vreme se va traduce in scaderi de preturi pentru cumparatorii finali. Fiind totusi vorba de o modificare de nisa, cu o sfera destul de restransa de aplicare, si anume asupra unor bunuri comune si pentru care cererea este inelastica, amploarea efectelor reale in economie va fi probabil mai redusa decat amploarea dezbaterilor pe aceasta tema.
Desi Guvernul estimeaza un efort bugetar de 350 mil. lei pe an (conform notei de fundamentare a proiectului legislativ), masura vine la pachet cu reintroducerea de accize pentru produse de lux precum iahturi, blanuri sau bijuterii. Pe modelul Robin Hood, impactul asupra veniturilor si cheltuielilor bugetare ar fi astfel compensat.
In fapt, efectul real scontat este fiscalizarea sectorului de panificatie si, prin urmare, cresterea incasarilor bugetare dintr-un sector in care procentele vehiculate de evaziune fiscala sunt de peste 50%.
Important e ca aducerea sectorului de panificatie intr-o zona a fiscalizarii va avantaja si IMM-urile corecte, care se luptau cu preturile practicate pe piata neagra. De asemenea, nu este vorba strict de comerciantii en-detail, ci si in amonte e de asteptat un efect de angrenare si creare a unui mediu concurential care sa salveze pe orizontala alte societati care platesc impozitele (de exemplu, furnizori de echipamente).
Indiferent de impactul micro si macro al masurii de reducere a TVA, legiuitorul ar trebui sa clarifice anumite puncte privind aplicarea cotei de 9%, de exemplu, in ceea ce priveste painea vanduta la restaurant, care es