Cultura Română: Obiectiv de importanţă strategică, sub incidenţa legilor care ţin de securitatea naţională!
21g
"– Bună ziua!
– Bună ziua, spuneţi vă rog.
– Vreau să depun un memoriu la şeful instituţiei dvs., domnul George Cristian Maior.
– Sigur, dar trebuie să vă grăbiţi (era ora 13:40). Avem program numai până la ora 14, despre ce e vorba?
– Cultura Română...
– Prin spate, vă rog. Ocoliţi prin stânga şi... în spate...
.........
– Bună ziua!
– Bună ziua, spuneţi vă rog.
– Vreau să depun un memoriu la şeful instituţiei dvs., domnul George Cristian Maior, privind Cultura Română.
– Ne pare rău, e închis.
– Cum e posibil?!... ar trebui să mai fie un sfert de oră! Colegul dvs. mi-a spus că aveţi deschis până la două!
– Nu, e o greşeală! Priviţi programul, e afişat aici pe perete. Astăzi avem închis până la ora 16. E singura zi din săptămînă când este program şi după-amiază. Veniţi la patru când se deschide şi nu va fi nici o problemă. Puteţi
lăsa memoriul atunci..."
Am aşteptat cuminte vreme de trei ore şi jumătate să se deschidă la SRI... şi la patru fără şase minute am fost primit... şi culmea culmilor, nu am stat singur. A fost lângă mine tot timpul domnul Marius Marian Şolea, singurul funcţionar public care, după ştiinţa mea, a încercat să schimbe sistemul din interior luptând cu mafia instituţionalizată de la Ministerul Culturii şi Cultelor, îndurând vreme de trei ani nedreptăţi şi presiuni de neimaginat din partea ministrului Iorgulescu şi a secretarului de stat din partea UDMR Demeter Andras Istvan, pus în funcţia asta numai pentru "meritul" de a fi fost arestat în 1990, la Târgu-Mureş, pentru "profanarea însemnelor de stat". Pentru asta, dar şi pentru că în aceiaşi ani ’
