Multe controverse s-au consumat la întîlnirile tripartite guvern-sindicate-patronate asupra convenirii unor noi niveluri, mai ridicate, ale salariului minim. Dacă este luată ca reper productivitatea globală a muncii (la nivelul PIB), atunci există loc mult pentru creşteri salariale, întrucît în România, ca în orice ţară bananieră şi spre deosebire de ţările capitaliste mature din Vest, spre salarii se îndreaptă o mult mai mică parte din PIB, în detrimentul profiturilor, care iau caimacul.

Multe controverse s-au consumat la întîlnirile tripartite guvern-sindicate-patronate asupra convenirii unor noi niveluri, mai ridicate, ale salariului minim. Dacă este luată ca reper productivitatea globală a muncii (la nivelul PIB), atunci există loc mult pentru creşteri salariale, întrucît în România, ca în orice ţară bananieră şi spre deosebire de ţările capitaliste mature din Vest, spre salarii se îndreaptă o mult mai mică parte din PIB, în detrimentul profiturilor, care iau caimacul. Dacă însă este luată ca reper productivitatea muncii din industrie, cea utilizată pînă acum, sînt cam depăşite posibilităţile de mărire a salariilor în cazul în care se ţine cont de creşterile de productivitate din ultimii doi ani, în timp ce în cazul luării în considerare a creşterilor de productivitate a muncii la scara ultimului deceniu mai există serioase rezerve pentru majorarea salariilor. De asemenea, dacă se ia ca reper productivitatea muncii din industrie, sector care ca nucleu al economiei reale este izvorul productivităţii efective a muncii, resursele de creştere a salariilor sînt aproape epuizate, deşi este nedrept de a lega evoluţiile salariale din atîtea sectoare ale economiei de cele dintr-un sector ignorat, marginalizat şi chiar desconsiderat în România actuală. Nu discutăm aici de ce şi cum, spunem doar din păcate! În schimb, dacă se ia ca reper productivitatea zi