România comemorează unul dintre cele mai crunte evenimente produse după căderea regimului comunist. Este vorba de mineriada din 13–15 iunie 1990. Acest eveniment a demonstrat întregii lumi că regimul condus de Ion Iliescu nu era capabil să se îndepărteze de tarele comunismului şi că, exact ca în perioada care a precedat instalarea Guvernului Petru Groza, liderii de extracţie comunistă sunt capabili să manipuleze anumite categorii sociale în aşa fel încât Opoziţia să fie intimidată prin violenţă fizică.
La fel ca şi în anii 1945 – 1947, ţintele liderilor proveniţi din rândul comuniştilor au fost presa liberă, partidele de genul PNŢCD, care continuau tradiţiile democratice ale Partidului Naţional Român din Transilvania, precum şi tinerii studenţi care refuzau să accepte instaurarea pe termen lung a unui regim bazat pe fraudarea masivă a alegerilor.
Există o paralelă extrem de interesantă între violenţele comuniştilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi modul în care au fost fraudate alegerile din anul 1946 şi modul în care neocomuniştii grupaţi în FSN-ul condus de Ion Iliescu au manipulat opinia publică cu ocazia alegerilor din Duminica Orbului din 1990 şi apoi folosirea forţei fizice împotriva opozanţilor. Pe termen lung însă, lucrurile au evoluat în direcţii total diferite, deoarece şi contextul istoric s-a schimbat. Însă, în iunie 1990, opinia publică occidentală se temea că mineriada din 13 – 15 iunie va duce la o restauraţie comunistă în România, chiar dacă, oficial, noua putere condusă de Ion Iliescu nu mai folosea această titulatură.
Paralele istorice
În anul 1946, Guvernul comunist instalat ca urmare a unei lovituri de forţă a preluat controlul asupra presei libere şi asupra instituţiilor statului. Presa aservită comuniştilor a recurs la o strategie bazată pe ură pentru a manipula conştiinţele cititorilor. Alegerile au fost fraudate masiv, ia