Episodul 5 din Cele zece porunci. Cine se ocupă de copilul sănătos? Vreau să cresc. Există o dorinţă firească de remodelare a corpului. Toţi într-un moment al existenţei noastre simţim aşa o pornire demiurgică şi dorim altceva de la propriul nostru corp.

Unii vor să fie slabi, alţii graşi, alţii înalţi, alţii mai scunzi, unele doamne vor sânii mai sus, altele vor abdomenul mai plat şi lista continuă. Există cert un moment când nu ne mai împăcăm cu sinele nostru.

La copii acest lucru este şi mai accentuat pentru că există o vârstă ostilă când corpul este chiar caraghios: disproporţionat între diferite părţi, dezechilibrat în raportul oase/muşchi, ce mai, o adevărată tragedie! Şi dacă mai apar şi vreo două, trei ˝coşuri˝ dezastrul este total.

În timpurile pe care le trăim ortopedia pediatrică ar deveni chiar plictioasă dacă nu oferă soluţii copiilor normali. Pentru că trebuie să recunoaştem că accidentele genetice vor fi tot mai puţine în viitor, că patologia malformativă va diminua dramatic până la dispariţie odată cu testarea ADN-ului, iar traumatologia va diminua considerabil sub presiunea tuturor reglementărilor de siguranţă.

Ce vor rămâne constante vor fi bolile legate de suferinţa la naştere – Paraliziile Cerebrale şi afecţiunile legate de creştere. Dar de copilul normal sănătos cine se ocupă. El nu are nevoie de nicio consiliere, nu are nevoie de nimic îl lăsăm aşa să crească spontan.

Parcă şi la plante ne mai îngrijim cât de cât de dirijarea creşterii, mai tăiem o frunză, mai punem o proptea, o mutăm mai la lumină, îi mai dam nişte minerale.

Dar copilului nu-i facem nimic? Ne mulţumim să aşteptăm să se îmbolnăvească şi apoi îl tratăm?

Acum caţiva ani un bun prieten m-a rugat să îi examinez fata care avea o statură mică, undeva spre 152 cm la vârsta de 14 ani prezentând toate semnele ale unei pubertăţi încheiate. O cunoş