Biblioteca este pentru scriitorul roman un fel de centru al universului. Ea a fost construita de el, dar ea l-a modelat pe cel care a devenit intelectualul Octavian Paler.
Din antreu pana in ultima camera, cartile ocupa locul central al existentei lui Octavian Paler, de parca peretii, mobilele aferente si toate obiectele care constituie viata unui om s-ar fi evaporat. Aici locuiesc doar memoria, valoarea si eternitatea. Sunt coordonate pe care le imprima integrala Albert Camus, "directorul de constiinta" al scriitorului roman, sau integralele Dostoievski, Unamuno etc. Marii filosofi ai lumii, de la cei ai antichitatii pana la cei ai secolului al XX-lea, nu lipsesc din rafturile vilei cochete. Dar biblioteca mai inseamna si fuga de durerea particulara a omului parasit fara preaviz. "Este pentru mine un decor obligatoriu. Daca n-ar fi peretii captusiti cu carti ar fi pustiu in casa asta, unde locuiesc singur, pentru ca sotia mea a murit, mi-ar fi foarte frig, teribil. Asa, imi asigura o intimitate foarte agreabila, cordiala, ma relaxeaza".
EUFORIE. "Filozofia s-a nascut in clipa in care din doi oameni, unul a privit in jos, spre lucrurile practice, pentru ca cel de alaturi sa poata privi stelele". Este ideea pe care insista Octavian Paler si imi dau seama ca imensa sa biblioteca il decontextualizeaza pe scriitor din citatul lui Unamuno drept cel care a vrut sa priveasca spre stele.
Pentru Octavian Paler cautarea febrila de personalitati-modele a insemnat in primul rand cautarea unor raspunsuri despre propriile anxietati, singuratati, inadaptari. Un tanar care traia intr-un secol, acela al satului in care s-a nascut, s-a trezit deodata in alt secol, acela al Bucurestiului cosmopolit. Bresa produsa intre doua lumi, una a refugiului, a permanentei, a parintilor si strabunilor si una noua, straina, a fost umpluta de autorii care i-au iesit in intampinare.
