Verile şi, mai ales, toamnele thassiote sunt perfecte. Cel puţin asta spun turiştii români care au făcut din "Insula de Smarald" (cum mai este denumită insula nord-egeeană a Greciei) casa lor de vacanţă cea mai îndrăgită. "Descoperită" de conaţionalii noştri abia de un deceniu, Thassos a intrat de mult în topurile preferinţelor românilor, nu doar pentru peisajele fantastice ori pentru vestigiile arheologice, nici pentru golfurile calme cu plaje însorite, ci mai ales pentru oamenii ei, care te aşteaptă să revii de la an la an în casa lor simplă, la masa lor încărcată de bucate.
PRIETENI VECHI
Spuneam că verile şi mai ales toamnele, în Thassos, sunt perfecte. Dar eu iubesc la fel de mult primăverile cu caişi şi gutui în floare, cu cărări de munte pe care se urcă, spre Kastro, unde mă aşteaptă Kosta - paznicul cheii de la uşa cea grea a Bisericii Sfântului Athanasie cel Mare -, ori spre cetăţile antice şi medievale de la Limenas (după ce mi-am încercat în urmă vocea în amfiteatrul străvechi, aşa cum făceau, pe vremuri, "tragoii", actorii Greciei vechi).
Dar la fel de dragi îmi sunt şi străduţele din portul Limenariei, suvenirurile Christei şi micile popasuri la "Byzantio", cu Marcos Makedos, ori la "Dyonissos", cu Yannis Rigatis, prietenii mei cei vechi de... cine mai ştie câte primăveri, veri şi toamne. Cu o ceşcuţă de cafea grecească dinainte, dimineaţa, ori cu o salată "choriatiki" (ţărănească) la prânz, timpurile culinare ale Thassosului trec blând...
Aşa cum blândă şi de o dulceaţă de nedescris este şi Sotyria, la al cărei atelier de produse tradiţionale am învăţat demult, într-un miez de septembrie, cum se pregătesc dulciurile thassiene. Prietenii îmi spun că vechiul meu loc de popas, Hotelul Papagiorgiu, e astăzi mai degrabă "piesă de muzeu". Însă doctorul Papagiorgiu, cel care îmi lăsa cândva mesaje pentru toată viaţ
