Daca credeati ca politica este pentru toti si despre toti (si mai faceti si prostia sa-l cititi pe Aristotel), luati-va gindul! Este despre ei si pentru ei. Intrebarea de bun simt vine de la sine: asa stind lucrurile, noua de ce ne-ar pasa de ei?!... Sa facem un mic exercitiu, pornind de la conceptia lui Aristotel asupra politicii. Inainte de toate, ca sa fim precisi, trebuie spus ca in scrieile aristotelice se gasesc patru definitii diferite ale politicii. Pentru ginditorul grec, politica este 1) arta conducerii intru binele comun, exercitata de cei cu deprinderi specifice, prin intermediul careia sint prestate servicii in folosul supusilor; 2) modalitatea de protectie a indivizilor in fata abuzurilor puterii; 3) o forma de educatie destinata atit copiilor, cit si adultilor, pentru instilarea unor valori precum justitia, moderatia, prudenta; 4) o modalitate de recompensa pentru cei merituosi si virtuosi. Ce a mai ramas din toate acestea in conceptia asupra politicii din zilele noastre? Pai, inainte de orice, a ramas ideea ca politica este o recompensa. O rasplata si atit, nu rasplata pentru merituosi si virtuosi, ci pentru cei priceputi sa obtina rasplata. Ei pot fi smecherii, norocosii sau servilii. Este nevoie de fiecare din aceste categorii in noua distributie a muncii din politica. Smecherii sint sefi prin vocatie, servilii le duc trena, iar norocosii sint mediocrii care cred ca le-a venit si lor rindul sa se ajunga. De fapt, toti cred ca li se cuvine - pentru ca nu toata lumea are vocatie de smecher, pentru ca nu e usor sa pupi miini si pentru ca nici macar nu e usor sa fii nici prost, nici destept. Deprinderi speciale care sa semene cu talentul artistului? Ei da, talentul de a trage cit mai multi bani publici in folos privat. Priceperea de a folosi pozitia din Parlament sau din Guvern ca o forma de marketing. Arta de a ocoli legea sau de a o utiliza drept para