Escada, Dolce&Gabbana, Sonia Rikyel, Christian Lacroix, New Man şi alte nume mari italieneşti, franţuzeşti sau americane folosesc mâna de lucru ieftină şi bine pregătită din România. Marile branduri internaţionale se "fac" în România. Deşi există temeri privind migrarea lohnului de la noi spre Orient, la costuri cu forţa de muncă de două ori mai mici, există câteva avantaje certe care ne menţin în cursă. "Se lucrează la standarde internaţionale, se lucrează foarte bine, am preluat know-how-ul, ne-am câştigat partenerii prin seriozitate. Apoi e vorba de flexibilitate, pentru că în general migrează volumele mari şi sunt mai ameninţate fabricile care lucrează monoprodus", ne-a declarat Mihaela Belcin, director Fantasy Mod, o companie constănţeană cu 150 de angajaţi, care îşi vede produsele - cu brand - reîntoarse în supermarketurile autohtone. Cât priveşte tehnologia, e de ultimă oră. Explică Mihaela Belcin: "Am o maşină de făcut butoniere care costă mai mult decât un Volkswagen Polo".
Se apreciază că peste 80% din industria românească de confecţii este reprezentată de lohn. Gabriela Radu, director general la Stiltex Bacău, o companie cu 120 de angajaţi, spune că a simţit migraţia lohnului încă de anul trecut. Însă sunt mai puţin ameninţate firmele mici, care pot lucra modele complicate şi în serii scurte, sub 1.000 de bucăţi, în timp ce o fabrică mare trebuie să lucreze între 5.000 şi 10.000 de bucăţi pentru a fi rentabilă. Conform Gabrielei Radu, unele firme, care au lucrat volume mari în China, au depozitele pline ochi de marfă care nu se vinde şi sunt obligate să o ardă. Pentru că europenii sunt sofisticaţi, au alte standarde, şi nu vor să se vadă îmbrăcaţi la fel.
