London Fashion Week s-a încheiat miercuri, în capitala Angliei, unde moda a luat o turnură imprevizibilă: a aşezat înaintea tendinţelor comerciale poveştile pe care hainele le spun. Caşmirul iese din peisaj, lycra şi plasticul intră, iar toate alăturările de culori şi imprimeuri sunt posibile. Concluzia designerilor pare să fie că stilul se alege personal şi nu este dictat de modă.
104 show-uri şi prezentări, 5.000 de cumpărători şi jurnalişti, 1.250 de sticle de şampanie numai la petrecerile oficiale, două rute special create pentru eveniment. Sunt doar câteva dintre cifrele oficiale care descriu ceea ce a devenit un fenomen anual la Londra.
O rochie ca o operă
Deşi săptămâna modei a avut loc într-un oraş care se pregăteşte să găzduiască Olimpiada din 2012 şi unde aproape totul are ca tematică evenimentul sportiv, London Fashion Week şi-a stabilit propriile priorităţi şi, mai ales, tematici.
Prezentările au avut loc în spaţii care nu inspiră modă în mod obişnuit, dar pentru nonconformiştii designeri englezi acest lucru a funcţionat ca un imbold al creativităţii. Matthew Williamson şi-a lansat colecţia în cadrul muzeului Tate Modern, în timp ce Giles Deacon a ales Curtea Regală de Justiţie. Naomi Campbell (stânga), prezentă la London Fashion Week
Royal Opera House a făcut loc casei de modă Sass & Bide, iar celebra Somerset House, din centrul Londrei, a găzduit cele mai multe prezentări.
În toate aceste locuri, designerii britanici au expus viziunea mai mult sau mai puţin personală asupra sezonului primăvară/vară 2012. Casa de modă Osman a ales să bătătorească în continuare drumul minimalist care a dominat ultimele sezoane, în timp ce majoritatea designerilor se îndreaptă către o nouă etapă a modei: maximalismul.
Colecţia lui Richard Nicoll ar fi putut fi considerată simplă şi deloc pretenţioasă, până când modele îmbră
