In vis, ii apareau lanuri intregi de litere si cifre deasupra carora zburau buldozere si cai. Tresarind prin somn, el recita plin de spaima poezia Nunta in cer a magistrului Mihai Ursachi. Ajungind la cuvintul "cizma" si dind apoi cu nasul si de ''tamiie”, Corectorul principal sari ars de pe scaunul lui metalic, se repezi nervos spre usa si scoase un urlet atit de cumplit, incit se zgudui toata redactia din temelii, iar redactorii care la acea ora obisnuiau sa joace sah, stind aplecati deasupra birourilor si din cind in cind pufaind din tigara, isi indoira spinarea, cocirjindu-se peste tabla de joc si facindu-se din ce in ce mai mici, isi astupara cu degetele urechile, zicind in sinea lor: "Iar l-a apucat". Linistindu-se aproape pe loc, Corectorul principal spuse cu o voce ascutita: "Iar". Dupa care, suflindu-si tacticos nasul in batista sa de catifea, intra in camaruta corectorilor si se aseza la locul sau de la fereastra, comentind nemultumit in timp ce isi indrepta ochelarii pe nas: "Astia nu mai pot de bine. Rid toata ziua si se distreaza jucind sah. De grasi ce sint, nu-si mai incap in propria lor piele. Ar trebui sa dau un pic iama in ei. Baga-le-as sirma-n nas...". Dupa ce mai corecta citeva rinduri, Corectorul principal se enerva din nou, de data aceasta il scoase din papuci cuvintul "aghiazma" ce rima cu "mireasma", drept care, navalind pe usa, racni din toti bojogii: "Mai belitilor, va bag in sahu' masii!". Apoi se intoarse in birou si mai corecta o pagina de revista. Corectorul secundar nu spuse nimic, dar baga totul la cap si, atunci cind principalul se duse sa bea apa, isi exersa si el timid glasul, racnind pe un ton scazut: "Sapca nebunului in gura tutunului. Ghici ghicitoarea mea". "Cine racneste in halul asta?", intreba redactorul-sef, scotindu-si nasul vinat pe usa intredeschisa. "Ce se intimpla aici? Va rog sa incetati, am nevoie de liniste. Unde