Masivul volum "Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu" (450 de pagini) este al treilea publicat de Petre Ţurlea la Editura Semne - după "Ion Antonescu între extrema stângă şi extrema dreaptă" şi "Carol al II-lea şi Camarila Regală", ambele primite foarte bine de lumea ştiinţifică. Noul volum are drept motivaţie faptul că raporturile dintre Rege şi Mareşal, amândoi aflaţi în fruntea Ţării, au avut un rol important în evoluţia acesteia.
Urmărirea lor limpezeşte aportul fiecăruia în drumul României; fixează mai bine meritele şi răspunderile; le defineşte celor doi caracterul. Aşadar, volumul era necesar. Are la bază exploatarea foarte multor fonduri arhivistice, de la Arhiva Istorică Centrală la arhiva SRI, aducând, datorită acestui lucru, nota de obiectivitate cerută unei lucrări cu adevărat ştiinţifice. Volumul este însoţit de foarte multe note, fiecare concluzie fiind, astfel, argumentată arhivistic. Fragmentele pe care le publicăm în avanpremieră reprezintă partea finală a volumului, intitulată "Recunoştinţa" regală. Datorita spaţiului limitat şi dificultăţii lecturii online, nu includem şi notele corespunzătoare; ele vor fi găsite în volum.
Execuţia Acuzaţiile aduse lui Ion Antonescu nu aveau o bază reală; acesta nu a fost trădătorul României, ci salvatorul ei. Iar războiul împotriva URSS a fost o necesitate istorică. În ziua sentinţei, 17 mai 1946, Ion Antonescu a dat o procură celor doi avocaţi ai săi: "Împuternicesc pe d-nii avocaţi Bălăceanu şi Titus Stoica, separat sau împreună să redacteze şi să susţină motivele de recurs împotriva sentinţei de condamnare a subsemnatului dată de Tribunalul Poporului,precum şi a prezenta cererea degraţiere în numele meu. I. Antonescu (...)" (Partea din dreapta a documentului este deteriorată; probabil, era adăugat "mareşal", "fost Conducător al Statului") Procura este scrisă de mână şi are, în stânga jos, a