Cedarea de active a devenit o modă între companiile statului, însă această variantă nu rezolvă problemele structurale cu care se confruntă societăţile publice
Statul a găsit soluţia miraculoasă pentru datoriile pe care propriile sale companii le fac între ele: nu le plăteşte. Sau, mai exact, le vântură dintr-un buzunar în altul, prin preluări şi fuziuni, ceea ce în final duce la decapitalizarea societăţilor în cauză.
Metoda este simplă: dacă vreo unitate de stat ajunge să aibă astfel de probleme, atunci cedează câte un activ, dacă are. Exemplele sunt nenumărate, de la trecerea termocentralelor Halânga şi Iernut până la fuziunea Elcen cu RADET.
Ultimul astfel de proiect îl constituie intenţia de a transfera termocentrala Halânga din cadrul Regiei Autonome de Activităţi Nucleare (RAAN) în contul datoriilor de 110,4 milioane de lei acumulate în timp pentru lignitul furnizat şi neplătit. Aceasta are o capacitate instalată de 247 MW şi livrează abur industrial pentru producerea de apă grea. De asemenea, este responsabilă cu furnizarea de căldură în municipiul Drobeta Turnu-Severin. Statul l-a numit recent la conducerea termocentralei pe Octavian Graure, fost şef al Complexului Oltenia, cu misiunea de a pregăti transferul.
Nu mai departe de acum patru ani, conducerea RAAN anunţa proiecte de 1,2 miliarde de euro, deşi încă de atunci avea datorii. Regia dorea să extindă termocentrala de la o capacitate de 247 MW la 600 MW, plus construirea unei unităţi noi de 400 MW. S-au purtat o serie de negocieri cu grupul american AES, însă acestea nu au dus la vreun rezultat palpabil. Între timp, însăşi existenţa RAAN a devenit problematică, din moment ce statul nu a mai găsit investitori pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, a căror construcţie este estimată la 6,4 miliarde de euro în ultimul studiu realizat de Ernst&Young.
Mai mu
