Foştii coechipieri ai portarului de la Dinamo evocă memoria handbalistului dispărut. Din echipa care cucerea, la Dortmund, primul titlu mondial, mai trăiesc doar cinci foşti jucători şi antrenorul Mihai Nedef

Supranumit "die schwarze katze" (pisica neagră), poreclă dată chiar de nemţi după ce România a cîştigat titlul mondial la handbal în 7, în 1961, în RFG, Mihai Redl e considerat unul dintre cei mai valoroşi portari ai României. "Mihai Redl a fost de două ori mai bun chiar decît Cornel Penu!", spune fostul său coechipier, Mircea Costache II. Vine şi cu argumente. "Avea calităţi fantastice. Un reflex fabulos, o minte ageră şi o încredere debordantă. Nu-i era frică de nici un adversar. El era cel care ne încuraja înaintea meciurilor", povesteşte Costache II.

"Greşeam în apărare. Ne salva el!"

Mişi, cum îi ziceau coechipierii, le spunea să-şi lase adversarii să tragă la poartă! "Ţin minte că în finala cu Cehoslovacia, în 1961, ne spunea să-i lăsăm să arunce de la distanţă, că le scoate el. Aveam siguranţă cu el în poartă, jucam degajat, fără frică", îşi aminteşte şi Olimpiu Nodea. "Greşeam în apărare, nu era nici o problemă, nu se vedea. Ne salva el. Apăra exasperant. În finala din 1961, vă daţi seama, a luat opt goluri, deşi meciul a avut şi prelungiri!", adaugă Mircea Costache II.

"Era un tip corect, prieten cu toţi coechipierii. El era sufletul echipei. Era tot timpul pus pe glume, pe şotii. Ne spunea bancuri. Rîdeai cu el de făceai burtă", spune şi Cezar Nica. "Valoarea lui sportivă nu poate fi pusă la îndoială. Era un handbalist senzaţional, care nu făcea niciodată mofturi. Ce îl puneai să facă, aia executa", îşi aminteşte şi antrenorul Nicolae Nedef, secundul lui Oprea Vlase în campania din 1961, iar apoi ajutorul lui Ioan Kunst Ghermănescu, la ediţia din 1964.

Cinci jucători mai trăiesc din lotul 1961