Reproducem integral o epistola care ataca punctul nevralgic al buletinelor informative oferite de televiziunile noastre, oferind o analiza la obiect, dar ridica si o problema nedrept ignorata. Cand veti parcurge scrisoarea va veti
da seama de ce telespectatorul a preferat anonimatul.
Un telespectator. "(...) Conform unor date statistice pe care le-am gasit in presa, in Romania exista intre 2 si 4 milioane de persoane afectate de hipoacuzie sau - pe romaneste - mai mult sau mai putin tari de urechi. Intre acestia se intampla sa ma numar si eu, si va pot spune ca e destul de neplacut. Ma inteleg greu cu oamenii, nu pot sa particip la o discutie cu mai multi interlocutori, nu pot sa ascult muzica (desi am fost la viata mea un mare meloman), nu inteleg dialogurile dintr-o piesa de teatru sau un film romanesc (deci, fara subtitrare), in fine, nu e deloc vesel. Evident, asta nu e treaba dv., ci eventual a unui medic ORL, care va putea sau nu va putea sa faca ceva (pana acum nu s-a putut face mare lucru). Deocamdata, insa, incerc si eu sa ascult stirile TV ca sa aflu ce se mai intampla prin tara si prin lume (ziarele apar abia a doua zi, iar ziaristii par sa nu prea fi auzit de genul «reportaj» si nici macar de o relatare obiectiva, clara, completa si concludeta, preferand, in majoritatea cazurilor, sa-mi serveasca opiniile lor). Las la o parte faptul ca aceste «stiri» televizate sunt, in general, o amestecatura de fapte diverse (Gheorghe si-a batut nevasta, un Mercedes, condus de un «fils à papa» a intrat intr-un copac etc., etc.), printre care se mai rataceste din cand in cand si cate o stire cu adevarat interesanta. Iar atunci cand acea stire nu convine respectivului canal, este expediata cat mai sumar si mai la sfarsit sau pur si simplu trecuta sub tacere. Nici macar seful Statului roman nu are acces la Televiziunea publica, pentru a-si spune punctul de