Viaţa işi dă la o parte vălurile atunci cănd crezi că nu ţi se mai poate dezvălui nimic demn de remarcat...

O zi absolut banală. O zi de inceput de primăvară care nu ieşea cu nimic in evidenţă.Ce vor bărbaţii

Viaţa işi dă la o parte vălurile atunci cănd crezi că nu ţi se mai poate dezvălui nimic demn de remarcat...

O zi absolut banală. O zi de inceput de primăvară care nu ieşea cu nimic in evidenţă. O zi de vineri. Tănăra se pregătea să adoarmă, dar in acea secundă a simţit cum totul in jurul ei incepe să vibreze. Lustra căpătă o traiectorie de pendul... Şi-a dat seama că este cutremur, dar avea să se termine imediat?! Totul se zdruncina din ce in ce mai tare. Lumina se stingea şi se aprindea intermitent. A inţepenit cu măinile pe masă şi a crezut că totul se va sfărşi in clipa aceea... Percepea zgomote despre care nu ştia dacă sunt reale sau nu. Coşmarul părea că nu se mai termină. Deodată, totul s-a oprit. S-a lăsat tăcerea. Şi intunericul. Nu auzea şi nu vedea nimic. In cameră pătrundea doar lumina de afară. Era lumina unui astru care in noaptea aceea se acoperise cu văluri multe şi dese. Luna... Unnod ii stătea in găt, apoi a inceput să plăngă. Şi să urle, un urlet pe care l-a eliberat şi care a eliberat-o de tensiunea care o paralizase. Dimineaţa a venit, luminănd ruinele unui oraş care fusese aruncat in dezastru.

El era cascador, cel mai bun. Echipa din care făcea parte salva supravieţuitor după supravieţuitor. Se afla pe la etajul 7-8 al unui bloc de pe Calea Victoriei. Pe ea, studenta blondă care plăngea printre ruine, a salvat-o in ultima clipă aproape. Era sfărşită, extenuată şi recunoscătoare in acelaşi timp. După ce a condus-o intr-un loc sigur, a vrut să treacă intr-o cameră alăturată să salveze un alt sinistrat. Cănd a pus piciorul in cealaltă cameră, s-a ţinut cu măna de zidul despărţitor, dar bucata de zid