E povestea nefardată a unui copil care şi-a dorit să ajungă sus prin puterile sale. Astăzi, Gabi Torje e cel mai în formă fotbalist român. Mâine, într-un mâine apropiat, îşi propune să joace la unul dintre cluburile mari ale lumii.

În aprilie 2006, Gică Hagi ştia deja că are zilele numărate la Timişoara. Vorbea de un proiect "pe termen mediu şi lung", aşa cum el însuşi îl proclamase, însă şefii şi publicul îi cereau rezultate imediat. Când căruţa era deja şubredă, iar în tribune abia dacă mai veneau câteva pâlcuri de oameni, Gică a aruncat în teren, la un meci cu FC Argeş, un puşti cât fanionul de la colţ. Gabi Torje debuta în prima ligă la 16 ani, 5 luni şi 6 zile. Cifră cu care se înscria în galeria precocităţii, alături de Balaci, Dobrin şi chiar antrenorul său, care şi el primise botezul elitei înainte de a împlini 17 ani.

Perla Banatului

În meciul următor, în deplasare cu Farul, Torje a dat gol. Primul său gol în fotbalul mare. Apoi, după o săptămână, Hagi a trebuit să plece de la Poli. Dar el, piticul de doar 1,67 metri, continua să crească. Era fragil, cutumă a copilăriei pline de lipsuri, dar avea calităţi ieşite din comun. Îl şlefuise în copilărie fostul idol al druckeriei bănăţene, Miroslav Giuchici. Cel care în urmă cu două decenii încânta tribuna violet cu tehnica sa scotea de pe banda de producţie a clubului privat Srbianca un nume mare de tot, cel mai important dat de fotbalul timişorean de la Contra încoace.

Omul cu roţi de aur

De când Torje a făcut ochi în fotbal, de cariera şi de viaţa sa a avut grijă Cristea Opria. Un tip cumva straniu, zice-se foarte bogat, un moldovean, ajuns ca mulţi alţii de-ai săi în Banat. Pretinde să i se spună Cristi, are maşini de colecţie, umblă cu un merţan cu jantele suflate cu aur şi păstrează enigma în privinţa averii sale, despre care mulţi spun c-ar fi fabul