Avind in vedere practica lecturii din spatiul virtual, ar trebui probabil oficializata o noua meserie: cititul. La fel cum, in literatura, la un moment dat au inceput sa conteze personajele banale, lipsite de eroism, tot asa, in cultura on-line, conteaza cititorii, privitorii si ascultatorii obisnuiti, fara pretentii si vanitati sterile, dar cu o posibila utilitate sociologica a produselor lor culturale. Pe bloguri cintaresc greu cititorii obisnuiti, cu propria lor lume, pe jumatate fictiva, pe jumatate reala, adesea ludica.

Nu discut acum modul in care scriitorii reusesc sau esueaza in a se face cititi on-line sau cum nici macar nu isi propun sa faca acest lucru.

Ma intreb doar citi dintre scriitorii, criticii si jurnalistii care au blog posteaza texte literare sau scriu despre literatura si, numarind efectiv cazurile acestora, observ ca foarte putini. Majoritatea scriitorilor prefera sa se faca ascultati prin texte de opinie si atitudine, prin mici luari de pozitie intr-o problema politica sau una mediatica. Multi fac orice in spatiul virtual, mai putin literatura. Deocamdata, cert este ca numarul cititorilor obisnuiti care fac cronica de carte pe net este mult mai mare decit numarul criticilor literari. De asemenea, numarul amatorilor care incearca sa faca literatura pe net, chiar asa, prin metode naive si primitive cum par ele, este mai mare decit cel al scriitorilor profesionisti care continua sa prefere mediul caldut si ocrotitor al culturii fizice.

Am mai observat si cu alte ocazii ca cele mai vii bloguri sint cele despre carti, cititori si actul lecturii. Acestea reusesc sa iasa din cliseele receptarii blazate, sa formeze un public inviorat si sa tina pasul cu dinamica schimbarilor psiho-sociale aduse de interactiunile din retea.

Adincind aventura noastra prin blogurile despre carti, sa ajungem si la Bookgames. Jocuri c