Pe vremuri, important era sa te integrezi in societate, sa cauti sa fii cat mai "normal", cat mai in rand cu ceilalti. Persoanele excentrice nu erau bine-venite pana nu treceau prin patul lui Procust, in scopuri educationale. Acum, situatia este in mare aceeasi, doar ca originalitatea si chiar excentricitatea au devenit norma, in vreme ce bietii oameni "normali", obisnuiti, nu mai au nicio sansa la acceptare.

Sa luam de pilda muzica, un domeniu atat de important daca vrei sa ai o viata sociala sau macar sansa unei conversatii cu oameni interesanti. Problema e ca toti oamenii interesanti (sau cool) asculta numai trupe de care un om normal nu are cum sa auda sau, chiar daca aude, nu prea poate sa le inteleaga. Desi nu multi dintre cunoscutii mei m-ar caracteriza drept normala, imi place sa ascult muzica normala. Care, in ochii "cunoscatorilor" nu e decat "comerciala" - cuvant rostit obligatoriu in timp ce isi dau ochii peste cap, se stramba a dezgust si se uita la mine de parca as fi prea marginita ca sa pot intelege si aprecia vreodata "adevarata arta". Ceea ce probabil e adevarat. In timp ce connaisseurii sunt pe culmile catharsis-ului ascultand trupe atat de originale si de non-comerciale incat au probabil un public de trei persoane, eu imi continui fericita odiseea prin muzicile comerciale pe care mintea mea limitata le poate intelege.

Probabil ca prietenii mei cei mai cool or sa inceteze in curand sa-mi raspunda la salut sau sa iasa cu mine prin oras daca nu ma pun pe treaba si nu reusesc sa percutez macar la Jarvis Cocker. Desi, daca se intampla cumva ca noul lui album sa aiba o farama de succes si il paste iar mainstream-ul, ma pandesc nume si mai grele si muzica si mai "complexa". Pana una-alta, ascult pe sest "My List", "Why Do I Keep Counting" si alte asemenea "cantecele", dupa cum se exprima dispretuitor un expert intr-ale muzicii. O a doua apuca