REPORTAJ PASIUNE - Oamenii care dau o noua viata cartilor vechi In 1963, cand a fost infiintat, Laboratorul de patologie si restaurare de carte al Bibliotecii Nationale a Romaniei era cel mai mare din tara. Acum, dupa cum spune Daniela Prisecari, conducatoarea acestei institutii, este cel mai slab din Romania, din punct de vedere al dotarii.
CATALIN PRUTEANU
MIGALA. Fiecare pagina degradata trebuie tratata cu cea mai mare grija Cladirea in care se afla laboratorul, pe Strada General Constantin Budisteanu, din Bucuresti, ar avea nevoie ea insasi de o restaurare serioasa. Laboratorul functioneaza in acest sediu din 1967 si cladirea este o ruina. Tavanul incaperii, unde 16 femei repara cartile si documentele atinse de patina timpului, are o gaura cat toate zilele. Aici vin bunuri de patrimoniu, care fac parte din fondurile Colectiilor Speciale ale Bibliotecii Nationale: manuscrise, tiparituri, incunabule, documente, scrisori, harti si afise. In cazuri speciale se restaureaza volume provenind si din alte biblioteci. "Laboratorul are 16 angajati, dintre care trei au studii superioare: un chimist, un biolog si un restaurator de lemn. Ca sa devii restaurator cu dreptul de a lucra pe obiecte de patrimoniu trebuie urmate cursurile unui centru de pregatire, subordonat Ministerului Culturii si Cultelor", spune Daniela Prisecari.
Atunci cand un obiect degradat este adus in laborator, restauratorii trebuie sa intocmeasca un dosar special. Acesta cuprinde un buletin fizico-chimic si unul biologic, precum si o fisa de restaurare. Documentul trebuie fotografiat atat inainte, cat si dupa ce a fost refacut. Dupa ce diagnosticul a fost pus, urmeaza elaborarea metodelor de tratament, care sunt specifice pentru fiecare caz in parte. Primul lucru care se face inainte de inceperea restaurarii propriu-zise este desprafuirea. Operatiunea se realizeaza cu o banala
