Rupte din paginile vechi ale cărţilor, imaginile par ireale. În perioada interbelică(1918-1939), urbea de pe malul Borcei avea un aer aristocratic, iar oamenii socializau pe cea mai circulată arteră. Se numea locul de promenadă.

Aici se întâlneau toţi negustorii oraşului, care puneau la cale ce stofe fine să mai aducă de la Paris ori ce reţete sofisticate de preparate să le prezinte clienţilor din restaurante. Gheorghe Iorga(56 de ani), economist la Casa de Asigurări de Sănătate, care locuieşte chiar în centrul oraşului, spune că fiecare epocă are farmecul său aparte. „Este oraşul copilăriei mele de care îmi aduc aminte cu bucurie. Sigur că am o nostalgie, este vorba despre acel „ceva“ care s-a pierdut în timp. Era altfel atunci. Totul. Începând cu oamenii, clădirile şi terminând cu viaţa oraşului. Ştiu fiecare loc din centrul oraşului. De exemplu, în locul Primăriei se găsea cinematograful Sahia, iar peste drum, magazinul Bucureşti“, povesteşte bărbatul.

Tot acesta spune că fosta stradă 6 martie, actuala Sfântul Nicolae, se numea strada evreiască. „Aici existau cele mai multe prăvălii cu marfă de calitate. Comerţul era principala activitate, având în vedere că portul îi ajuta foarte mult să aducă produse din străinătate“, a precizat Gheorghe Iorga.

Monografia muncipiului

Dovezi ale trecerii timpului mai sunt astăzi doar fotografiile. Păstrate la Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Călăraşi sau la Arhive, acestea amintesc de fiecare perioadă prin care a trecut oraşul. În „Monografia Muncipiului Călăraşi“, coordonată de Nicolae Ţiripan, directorul Arhivelor se menţionează că încă din 1837, autorităţile au manifestat un interes deosebit pentru modernizare. „În numai câţiva ani, fostul târg devine un adevărat oraş....Aspectul edilitar începe să se schimbe. Locul caselor mici şi insalubre este luat de alte mai spaţioase“. Încet, încet, oraşul capă