E foarte bine să fii norocos prin definiţie, dar dacă nu eşti şi deştept, norocul nu e suficient. Steaua a avut noroc, din mâinile lui Paulo Sousa şi Figo a ieşit o lucrare minunată, cea mai bună în cea mai bună dintre lumile posibile. Oricare dintre celelalte grupe era mult mai grea, iar plasarea campioanei noastre lângă Chelsea, Schalke şi Basel ar trebui răsplătită cu mătănii, post şi rugăciune de toată lumea.

Rugăm teoreticienii să se ţină departe de fraze goale, pentru că în afară de Chelsea, care de-aia l-a readus pe Mourinho, ca să ia trofee, celelalte adversare sunt la îndemână. Cine va perora pe tema forţei lui Schalke, susţinută de un public fantastic, finanţată abundent şi trăită în mentalitate germană, să se uite în stânga şi în dreapta şi să vadă că în locul minerilor din Gelsenkirschen puteam avea Juve, PSG sau Milan. Iar într-o grupă cu Hazard, David Luis, Ibrahimovic şi Cavani, îţi iei gândul de la calificare.

Cine ne va povesti despre Basel ca despre nişte ceasornice elveţiene, care au măturat pe jos cu magnifica Ludogorets, să vadă că în locul lui Frei puteau veni Klop cu Borussia, Kun Aguerro cu City sau chiar Hulk cu Zenit. Basel a fost cea mai digerabilă din urna a treia, poate la concurenţă cu Anderlecht. Iar din urna a doua, poate doar Marseille ar fi fost mai pe înţelesul nostru decât Schalke.

Cum grupa are un singur cal frumos, Chelsea, dar în şaua căruia Steaua s-a ţinut destul de mult acum mai puţin de şase luni, ne aşteptăm de la campioana noastră la puncte multe, tribune pline şi implicare în ecuaţia calificării. Fără ca afirmaţia să reprezinte o presiune suplimentară, se poate spune că Steaua are şanse la locul doi, cu toate teoremele despre şenilele tancurilor nemţeşti şi despre Huuntealaar. Iar măcar locul trei e obligatoriu în faţa unei echipe elveţiene care până să ajungă în play-off, a tremurat la Tel Aviv, i