Deasupra Timisoarei se ridica un fum alburiu, iar pe la colturi se sopteste „avem Helion“. Da, a aparut al treilea numar al noii serii Helion si putem spune cu toata inima „avem Helion“. Ultimul numar arata a revista, se vede o conceptie grafica, coperta e coperta – ilustratia ii apartine lui Alexander Preuss (lucrarile lui pot fi gasite la www.abalakin.de), descoperirea redactorului-sef adjunct Florin Leodor Danila, caruia i se datoreaza si noua fata a Helionului.
Revista are o structura (o avea, de fapt, si inainte) in care rubrici ca Laborator (texte romanesti), Debut si Meridian (traduceri) alterneaza cu rubrici non-fiction ca Alternative (dedicata articolelor si eseurilor despre literatura SF), Contrapunct (recenzii) sau Pe scurt despre proza scurta (recenzii de proza scurta – o rubrica binevenita intr-un spatiu publicistic care ignora, in general, povestirea, luind-o in seama doar atunci cind se comenteaza volume de proza scurta).
Textele romanesti sint alese cu grija, cam prea hard pentru gustul meu. Dar se stie ca falanga timisoreana este adepta acestui fel de a se scrie SF, cu mare atentie si chiar insistenta pentru S-ul din SF. Ceea ce – imi pare mie – le arunca intr-un spatiu cam trecut, dar fiecare cu bucuriile lui. Ce am eu a reprosa acestui fel de a scrie e ca, luindu-se cu grija pentru acuratetea partii stiintifice (amendate de cititorul avizat la cel mai mic rateu, la cea mai mica neconcordanta), scriitorul uita adesea ca scrie literatura, pina la urma, si face ca textele sa semene mai mult cu scenetele radiofonice despre mari inventatori, mari descoperiri. Riscul este ca un scriitor de hard SF ajunge cu greu sa-si cistige un loc printre scriitori, dar s-ar putea sa-l cistige printre amatorii de SF. Riscul e risc, si-l asuma fiecare in functie de ceea ce-si doreste.
Solutia finala de Silviu Genescu este o povest